Un soare cade rotund in partea stanga a marii de la picioarele tale. Un pescarus alearga pe linia orizontului si urla.Tu spui ceva, dar eu aud cuvintele venind de departe, malformate. Repeti ceea ce ai spus cu exactitate, avand grija sa iti modifici intonatia la fel, avand grija de fiecare semn de punctuatie.Eu nu te aud.Tu zambesti. Din zambetul tau se nasc pescarusi si picaturi de vis ce cad in mare cu viteza nimicului. Din zambetul tau se nasc tei ce imbata cu parfumul lor noaptea rece de decembrie.Razi.Razi si saruta pamantul cu buzele tale moi, cu ochii tai negrii. Saruta pamantul si lipeste-ti fruntea de el, lasa-ti parul saten sa-l mangaie.. Fii fericit.Jur ca ai cel mai frumos zambet pe care l-am vazut vreodata si un singur cuvant, spus de tine si desenat in aer cu degetele tale lungi are niste urmari catastrofale. Poti porni uragane, poti trezi vulcani si despica pamantul.Asculta doar putin marea si toate lacrimile ei. Iubeste marea si iubeste pamantul la fel cu marea si pamantul te iubesc pe tine. Asculta-le povestile si asculta, timid, prin murmurul lung de voci si de urlete, inima mea care incearca sa bata la unison cu a ta.Ai cea mai frumoasa inima, jur. Ai cea mai frumoasa inima si cele mai frumoase degete si daca ai vrea, doar putin, sa ti le treci prin parul meu, apoi sa-ti asezi buzele, calm, pe crestetul capului meu blond.. Ti-as da, cu toata fiinta mea, un vis de mare sarat, cu un pescarus ce isi urla nefericirea.Nu te cunosc, nu ma cunosti.Te stiu, ma stii.Te rog, iubeste-ma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu