Totul se depune. Oriunde, oricând. Pâna si sentimentele îsi gasesc un loc undeva, chiar daca nu unde trebuie. Apoi vin doua mâini reci si pun o patura de Timp peste tot ce a fost si astfel se sfârseste povestea. Si mereu crezi ca va fi ultima data când vei simti acea cicatrice sângerându-ti.. Nu! Nu-i sfârsitul atunci. Stii.. vine alt om de lut cu mâini reci si-ti sapa în carne cu degetele impregnate de venin. Se iveste un nou semn pe pielea ta alba, timid, rosu, îmbibat cu sentimente.Mereu exista ceva bun în toate astea. Iubesti si esti iubit, chiar daca-i pentru o perioada. Esti parasit precum o jucarie veche care este considerata, de cel care a abandonat-o, a nu mai fi îndeajuns de buna.Un strat de rugina se depune peste ceea ce ai fost, astfel devenind de nerecunoscut. Si-ti doresti, cred, sa faci rau la rându-ti, înfingând sageti de lemn în pieptul celui care te-a aruncat. Dar constati ca nu poti face nimic..Deja îi simti mâinile reci, ca un sedativ pentru durerea existenta, acoperindu-ti corpul. Macar atât mai poate face..
* Treptat, abandonez acea stare.. cel putin asta sper.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu