Astazi am invatat cum poti sa respiri fara sa traiesti. Am invatat ca a iubi nu inseamna fericire, si compasiunea nu inseamna siguranta. Am invatat ca din cele mai frumoase vise te trezesti brusc si in urma lor ramane o pulbere innecacioasa presarata peste o spaima surda si apasatoare. Ramai cu un gust deosebit de amar iar zilele se transforma intr-un haos tacut. Am invatat cum un zambet poate sa doara mai rau decat o palma. Am invatat ca lacrimile nu sunt un semn de slabiciune. Am invatat ca nu te nasti cu ura sadita in suflet ci ti se face cunostinta cu ea. Astazi amintirile dor mai mult decat prezentul. Ma lovesc de indoieli. Ma apasa remuscari si intrebarea “dar daca…?”. Vin raspunsuri dubioase “desigur…poate ca…”. Astazi m-am pierdut intr-un vis. Si m-a trezit un suspin de copil speriat…era sufletul meu...Poate maine...