Deseori ma gasesc singura si doare..mi-efrig si mi-e dor,de cele mai multe ori mi-e dor.
Mi-e dor de tine...mie dor de clipele petrecute impreuna de momentele in care ma simteam a ta.
mi-e dor de fluturii din stomac atunci cand te vad,de fiorul rece pe care il simt de fiecare data cand ma saruti.
Am inceput toate astea dintr-o simpla joaca.Ne jucam mereu si parca din ce in ce mai mult.eram atrasi sa ne implicam intre-un joc serios dar ne lipsea curajul...asa ca am continuat sa ne jucam.Jocul s-a transformat curand intr-o rietenie stransa,o relatie bazata pe incredere si multe sentimente frumoase...chiar daca nemarturisite...pana intr-o zi cand lucrurile au luat cea mai neasteptata intorsatura.
Toate acele vise si sperante deveneau incet incet realitate,nevoia de a ma proteja de a-mi reda sperantele si increderea in mine.
Am invatat ca nu toti sunt la fel,m-ai invatat cele mai bune lectii ale vietii,mi-ai redat toate sperantele pierdute.

Si astefel visele incepeau a se transforma in realitate dar totusi nu imi dadusem seama daca inca visez sau am trecut de limita viselor.
Iar acum a inceput sa imi fie dor de realitatea aia realitatea mea.Mi-e dor de momentele in care ma rasfatam precum un copil un copil ce avea atata nevoie de tine,de dragoste.ma simteam un copil protejat era cel mai linistitor sentiment din lume.

Mi-ai dat cel mai frumos dar din lumea asta...mi-ai redat increderea in mine insami...mi-ai demonstrat ca daca pot vreau.
Iar acum iti simt lipsa din ce in ce mai mult si pser ca o sa te vad curand ...am nevoie de asta.

[scrierea nu imi apartine,pur si simplu mi-a placut foarte mult:)]