Cu respiratia intretaiata, stateam in genunchi langa perete, cu fruntea lipita de ea.

'E vina mea!'

Imi repetam intr-una, desi nu credeam in asta. De ce nu veneau lacrimile, regretul?Mi-as fi dorit sa-i fi taiat capul cu ceva, in momentul in care s-a asezat in genunchi in fata mea. Mi-as fi dorit sa-o omor, atunci, pe loc, doar ca sa nu aud tot ceea ce avea sa-mi spuna. Mi se facea greata de fiecare data cand vedeam cat de adanc infipte in sufletul ei sunt lucrurile pe care mi le spunea.

-Intelege, eu respir pentru tine. A spus, cu vocea sugrumata de suspine

-Sa nu indraznesti!Am urlat.

Am urlat ca un nebun, fara sa ma gandesc la ceea ce spuneam. De ce sa respire pentru mine? De ce sa planga pentru mine? Era o nebunie, gandindu-ma la faptul ca pe mine nu ma misca nici macar un pic dragostea aceasta fara margini pe care mi-o purta.

'Oare sunt o persoana rece?'

Gandul m-a izbit, ca desteptarea dintr-un somn adanc, dupa ce ti-a fost turnat un pahar de apa rece pe fata.

'Sunt o persoana rece daca nu ma impresioneaza faptul ca la picioarele mele, in genunchi, se afla un om care plange. Plange pentru mine, pentru ca ma iubeste atat de mult incat traieste, se bucura, zambeste doar pentru simplul fapt ca eu am baut un pahar cu apa. Sunt o persoana rece .O persoana rece careia nu-i e nici macar mila de ea, o persoana care nici macar nu vrea sa incerce sa-o iubeasca, sa-o faca fericita.

'-Si stiu ca nu vrei asta.. Tocmai de aceea, tot pentru ca te iubesc, nu ma vei mai vedea niciodata

A inchis usa in urma ei, lasandu-ma in urma, in acelas loc.Am fost atat de pierdut in gandurile mele, gandindu-ma numai la mine incat nu am prins nici macar fragmente din ceea ce mi-a zis. Sunt o persoana rece, o persoana fara sentimente. Am petrecut 4 ani gandindu-ma la persoanele din jurul meu, care mi se pareau nemiloase, cand eu am fost calaul.Paharul meu cu apa a fost ea. ...