Lant din doua zale

Bratele mele, ca si aripile ingerilor,

Incep undeva intre umeri:
De la vertebra cervicala numeri
Una, doua, trei alte vertebre
Si de-acolo pornesc, ca doua orbite
Ale unor planete necunoscute,
Inchid inima In universul lor
Si pe tine cu freamatul coastelor,
Freamat de toamna tarzie,
De iubire batranicioasa, veche.

Suntem, iti place sa spui, un lant din doua zale:
Bratele mele, inchise si bratele tale.
Mie imi place sa spun
Ca doi oameni cuminti fac un nebun
Cu privirea dementa, vie,
Intors mult inainte, in copilarie.

Adevarul nu poate fi insa prea departe
Si n-as ajunge la marginile graiului
Daca Pamantul, prins cu doua zale
N-ar fi decat breloc
la cheile Raiului.