30 ian. 2010
Niciodata
Foloseste-ma...oricum n-a mai ramas nimic din mine. Ia-mi sufletul naiv ca sa-ti stergi praful de pe inima.
Dezbraca-ma de principii si valori, doar ca sa te uiti la mine goala, sa razi si apoi sa inchizi usa in urma ta.
Fii egoist pana la capat! Nu provoca suferinta doar pe jumatate, doar stii cat urasc lucrurile mediocre.
Calca-mi demnitatea in picioare, umileste-ma pana la sange si apoi saruta-ma de noapte buna - va fi pentru ultima data.
Lasa-ma sa ma lovesc singura, pana cand o sa ma uit in oglinda si n-o sa mai stiu cine sunt. Stai, parca am facut asta deja...
Protejeaza-ma de la distanta, virtual sau pana cand ti se face somn - nevoia de tine este o simpla iluzie. M-ai imbracat in superficialitatea ta, iar eu nici macar n-am observat.
Cand oare am ajuns asa? Care a fost exact momentul in care am pierdut linia si am ajuns doar un obstacol in calea celor care pasesc pe drum? O piatra paradoxala - atat de grea, dar goala in interior.
Spune-mi, in ce se masoara maturitatea?
Care este pragul dintre dependenta si obsesie?
Minte-ma. Spune-mi ce vreau sa aud doar ca sa vin iar sa-ti cersesc povestile inapoi.
Nu ai nevoie de curaj, esti indeajuns de ipocrit...
Pastreaza adevarul undeva la mijloc, n-o sa stii niciodata cand ai sa ai nevoie de el. Ascunde-te in tine. Iti place viata pe care o traiesti, stiu.
Fa-ti un zid din scuze si victimizari, la granita dintre cele doua lumi in care ti-ai impartit existenta - buna si rea.
Sa nu-ti pese. Demonii tai vor avea grija sa-mi arate calea cea buna...si sa-mi violeze ingerii. Macar ei sa simta placere...
Scuipa-ma prin cuvinte...oricum sunt supraevaluate. Priveste-ma fara sa-mi spui la ce te gandesti, fa-ma sa cred ca ai o sansa si apoi spanzura-mi sperantele deasupra patului. Poate data viitoare chiar am sa invat ceva...
Foloseste-ma. Alege-ma. Lasa-ma sa te insel. Vreau sa-ti spun cum eu inca am incredere in tine pana cand invat sa urasc si pe altii, nu doar pe mine. Asa nu exist.
Esti un bun subiect pentru textele mele dramatice. O schita...doar atat. Nu vrei sa fii un roman? Si sa-mi sangereze degetele scriind la tine?
Ar fi prea mult sa te patez. Nu ne cunoastem asa de bine...poate cand stelele vor fi aliniate.
Imi pare rau ca nu ti-am satisfacut poftele. Poate asa as fi avut sansa sa-mi pierd definitiv sensul...
Te provoc sa ma distrugi, ca apoi sa ma visezi in culori de mov.
Citeste-ma printre aluzii si ironii. Sunt persoana dincolo de lumea din spatele aparentelor...iar tu, esti una dintre cele mai interesante persoane pe care le-am cunoscut vreodata.
Te sun un pic mai incolo,sau mai bine lasa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu