Timpul trece la fel de usor.. repede si pe nesimtite.... Nu mai sunt confuza. Nu mai sunt suparata pe tine sau pe mine. Parca totul sta pe loc. Nu inaintez, nu regresez. Nu pot sa plec. Nu pot sa raman. Ma trezesc dimineata si nu pot sa-mi dau seama de ce e totul atat de real? Unde am fost pana acum de nu vedeam peretii de care m-am lovit de atatea ori... ....perna in care de-atatea ori mi-am alungat lacrimi....

De ce e atat de multa liniste pe strada? ....in schimbul a ceea ce-am pierdut, am primit inapoi ceea ce credeam ca pierdusem de mult prea mult timp....si sper sa ramana asa.