Dragul meu,
Am sa-ti spun o poveste despre un el si o ea.

"O zi ca oricare alta.
Ceasul din camera ei îi indica nervos 3:22. Posibil sa se faca 5 dimineata pâna termina ceea ce vrea sa scrie. Asa e ea: când vine vorba de cuvinte scrise unei singure persoane, se împotmoleste. Poate scrie usor, simplu pentru un milion de oameni, dar nu poate scrie usor doar unui singur om. O scrisoare. Cât de greu poate fi? Te asezi, redactezi frumos negru pe alb, te semnezi si o trimiti prin posta sau email.
El? de nu ar citi-o, i-ar fi atât de simplu. Dar o citeste. Îi soarbe fiecare cuvânt asternut pe paginile albe, dimineata, în timp ce-si bea pe fuga cafeaua sau seara, obosit dupa o zi plina.
A intrat în viata ei acum 5 luni ca o raza de lumina. Cinci luni s-au transformat în cinci ani pe nesimtite. Era întuneric si Ea trasese si mai tare cortina. Scena vietii nu voia sa o împarta cu nimeni. Îsi promisese ca e mai bine sa sufere singura decât sa sufere alaturi de cineva. Mereu fusese cu cineva si mereu se simtise singura.
Dar el? El a facut-o sa-si încalce principii si promisiuni si sa-si doreasca sa aiba pe cineva alaturi, psihic mai ales. A învatat-o ca oamenii nu-si cauta un contrariu alaturi, ci o asemanare. Doua unghiuri complementare: el are grija de spatele tau, tu ai grija de al lui. Ea e buza de sus care-i completeaza lui expresia unui zâmbet sincer. El e mâna care-i strânge pumnul tremurând în palma-i mare. E umbra care o fereste de soarele agresiv de vara, e haina de blana care-i ascunde trupul firav din calea zapezii iarna.
Echilibru: nici prea multa lumina, nici prea mult întuneric.
A lasat-o sa îl cunoasca, l-a lasat sa o cunoasca. Si-au fost alaturi unul celuilalt, au luptat cu timp, distanta, apropiere, încapatânare. Au luptat cu ei însisi. Nu stiu cine a câstigat, însa s-au câstigat reciproc. Si-acum el a învatat-o prost, i-a daruit cea mai linistita vacanta, i-a înseninat cei mai frumosi ani. A învatat-o prost pentru ca pleaca. O alta aventura: sa mai reziste înca pe-atât si sa-si doreasca apropierea la departare.
Ea a plâns în bratele lui în fiecare zi inainte de plecare. El e-atât de altruist si egoist în acelasi timp: îi ofera totul si-apoi îi ia totul.
"Ofera-mi tot, pâna nu ma razgândesc si-mi iau jucariile de iubire si plec." El îi ofera tot, dar îi ia jucariile de iubire si pleaca, desi ea nu s-ar fi razgândit vreodata.

Spatele ii era dezgolit, mainile suprapuse, parul risipit si zambetul inconstient.
Dormea naiv fara sa isi faca griji pentru noua zi. Isi intinde membrele si scoate un sunet
ascutit, plin de dispret.
Statea pe spate cu ochii inchsi pentru ca ii era frica sa infrunte lumina.Se intoarce
greu pe o parte si deschide ochii brusc, dar ii inchide imediat si s-i protejeaza cu
mana.
Dupa cateva clipe ii deschide iar si chipul matinal al lui John o face sa zambeasca
larg, etalandu-si gropita. Nu indraznea sa spuna nimic. Stateau cu privirea atintita catre
celalalt. Dupa minute lungi, ea s-a ridicat sprinjinindu-se pe bratul plin de urme si il
saruta rapid si nevinovat. Apoi, Alicia s-a pus pe spate satisfacuta de actul ei de curaj.
John s-a ridicat deasupra ei si cu miscari lente si i-a oferit un sarut lung si pasional. Ea
s-a inrosit fara niciun motiv, dar nu l-a rugat sa se opreasca pentru ca nu isi dorea.
Nu avea sa se intample nimic pervers si murdar de hormoni revarsati pentru ca ei se
iubeau numai cuminte trupesc. John s-a dat jos din pat si a fugit repede catre bucatarie.
Alicia se uita dupa funduletul lui ce se misca dintr-o parte in cealalta a camerei. Dupa
cateva minute, a aparut in camera cu o tava maro in mana, cu un castron cu cereale cu lapte
si un trandafir rosu ca desert pentru ochi. Alicia, a zambit, a luat trandafirul si i-a dat
peste tava. I-a scapat o lacrima, inainte de toate, iar apoi l-a tras de par si l-a sarutat
superb de pervers si a adaugat cateva cuvinte aiurea " La naiba cu toate astea. suntem oameni,
si dragostea reprezinta si iubirea trupeasca, deci hai fa-ma a ta!"
Si toate astea au fost sa fie, el era a ei si ea era a lui. Se iubeau mereu trupeste,
sufleteste si chiar copilareste si nebuneste.

in fiecare colt al casei statea ascuns un poem , gata sa sara la gatul celor care imi calcau pragul. de cand cu tine, poemele mele au devenit tot mai frumoase, au intinerit chiar, unora le-au disparut ridurile. acum ca le vorbesti intr-un mod atat de linistit, poemele mele ies la iveala si se aseaza singure pe masa. pentru ca mi-ai imblanzit poemele , niste cuvinte mai dificile tremura la atingerea ta, le inteleg perfect pentru ca doar eu stiu cel mai bine cum e sa simti degetele tale plimbandu-se nestingherite pe omoplatul meu drept

Aminteste-mi din când în când ca traiesc. Aminteste-mi sa fac diferenta între ieri si azi, între azi si mâine, între zâmbetul de dimineata si cel de seara. Aminteste-mi ca nu exista un început si un sfârsit, ci doar o continua metamorfoza a ceea ce esti tu pentru mine. Aminteste-mi ca îti amintesti de mine asa cum numai tu m-ai stiut, cu fiecare nuanta si inflexiune a vocii mele interioare. Pentru ca mi-e teama sa nu uit care mi-e rostul într-un univers în care sunt dispensabila pur fizic. As vrea sa persist în timp ca o adiere de parfum desprinsa dintr-un câmp de levantica, mereu insinuându-se în memoria ta olfactiva. As vrea sa fiu amintirea a ceea ce ti-a fost slabiciunea, asa cum tu mi-ai fost mie vulnerabilitate dorita în mod constient. Te pastrez în mine asa cum pastrezi o floare culeasa cu mâna ta printre paginile îngalbenite ale cartii preferate. Te pastrez ca pe posibilitatea unei insule pe care ma retrag când vreau sa fiu singura cu mine, cu ceea ce sunt eu. Asa ca te rog... aminteste-mi sa îmi amintesc de tine ca de cel ce mi-ai fost si flori, si ochi, si buze si morminte.

Then you were there
to remind me
how to laugh with love.

Uite mana ce te-a hranit cu atata iubire... Uite mana ce te-a tinut treaz cu atata iubire, uite gandul tainic in primavara de azi ce te tine cu atata iubire de mine... Uite-am... Nu am plecat inca sunt aici si nu ma voi lasa...

Uite ochii ce te plang de dor,
uite ochii ce mananca jad la fiecare rasuflare,
uite ochii ce plang in fiecare desfatare de doruri ce zac in noroi.
Azi se ridica doar apocalipsul de soare pe cer,
umbrele de nori se adancesc in mare
nu mai am lacrimi sa plang in visare
azi tac si tac si mor pe mare.

Uite buzele ce te-au sarutat in zilele cu norii plumburii,
uite buzele ce murmurau trairi,
uite buzele ce te sarutau usor,
uite buzele ce acum tipa de dor.

Uite mana ce te-a hranit cu atata iubire...
Uite mana ce te-a tinut treaz cu atata iubire,
uite gandul tainic in primavara de azi
ce te tine cu atata iubire de mine...
Uite-am...
Nu am plecat inca sunt aici si nu ma voi lasa...

Uite mana ce te-a hranit cu atata indarjire, uite mana ce suspina dupa atingeri depline nu te uita in ochii de gheisa cautata sa iti aduci aminte de mine e ca o stea de pe cer furata. Uite mana ce te hraneste cu amintiri depline, uite iubirea ce se aterne intre mine si tine, nu mai tipa de dorurile pacatoase adu-ti aminte ca am tipat si nu am mai avut carne pe oase. Am murit azi in ceasul de veacuri fara intregire, m-am uitat la tine fara sa-ti mai pese de mine.

Ca ai multe de spus dar n-ai cui le spune si te consolezi cu cacaturi ieftine si false ca totul va fi bine si te condamni tu singur pentru faptul ca iar te minti degeaba,te pedepsesti singur pentru ca Dumnezeul tau a uitat de tine si încerci sa îi atragi atentia atentând asupra propriului tau suflet,sau cum vrei tu sa-i spui.
Si te saturi sa vorbesti cu tine fara sa mai raspunda cineva dar continui sa faci asta si te duci sa te uiti în oglinda doar pentru a vedea înca o persoana necunoscuta în ea,si al dracului de oglinda ca nici acolo nu mai te vezi.
Dupa ce plângi în cantitati industriale îti spui ce fraier esti si te opresti din gândit pentru câteva secunde ca sa aplanezi situatia si singurul lucru stupid ce îti trece în cap e sa te culci,dar nu o faci,pentru ca dupa ce te trezesti iar îti amintesti de toate cacaturile alea,si disperat iei exemplul babei de la 3 ce se uita la telenovele dar te plictisesti rapid si te uiti la fotbal si al dracului de fotbal ca vezi cu ce usurinta valideaza golurile iar tu nu reusesti sa-ti validezi golurile din tine,si stingi tv-ul si îl suni pe prietenul cel mai bun dar surpriza!acesta nu raspune!
Si apelezi rar la oameni pentru ca ei nu ajuta,si pentru ca nu îti place sa îti rezolve altcineva problemele ce tocmai tu le-ai creat.
Esti din ce în ce mai hotarât si faci urmatorul pas,adica urci pâna la etajul 4 unde o baba te întreaba ce mai face mama ta si cu ce ocazie te afli acolo,iar tu îi spui ca vrei sa vezi lumea de pe acoperis si te lasa sa urci pe scarile alea blestemate!Si ajuns acolo vrei sa practici zborul dar îti bagi piciorul în toata prostia asta pentru ca de câte ori te arunci de la patru dai de acelasi asfalt uzat si nepasator si te duci din nou la etajul unu,pe urma în camera ta si dai drumul la muzica.Si vin vecinii spunând ca suna la politie daca nu dai mai încet si te uiti la ei cu scârba si îi înjuri în gând si totusi dai volumul mai încet pentru ca nu vrei sa încalci cei 7 ani pe care i-ai cultivat de nu stiu unde.
Si asculti toata ziua -Remember me,special needs dar în zadar,ca doar tu asculti piesa si cum sa ceri asa ceva cuiva când tu nu mai te tii minte?
Te uiti la un film de low budget ca alea bune îti amintesc de el si de vremurile când îti sprijineai capul de umarului luica sa vizionati filmele iar apoi urmeaza urletul de: Hai,e 12,la culcarica!,si te lasi coplesit de acest glas dulce ca si cum ar fi salvarea pe care ai asteptat-o de atâta timp,e vocea mamei si uiti pentru câteva minute de el si îi vorbesti mamei de vremea urâta de afara,îi tot explici ceva ce ea întelege,îi spui ca ploua si îti închizi ochii si lacrimezi ca nu poti sa îi spui ca defapt în tine ploua...dar ea nu te vede plângând pentru ca schimbi unghiul vizual si îi spui ca ti-e somn tare...si te lasa sa dormi dar tu în loc sa te crezi te mai gândesti câteva ore la tot ce ai pierdut si urmeaza încântatorul semnal de trezire...te îndrepti spre scoala si cu mare regret vezi ca ieri defapt e un astazi.


Unde tu,unde noi?



Iar la sfârsit zâmbesti pentru ca asa se cuvine

Ciocolata calda cu frisca, Soare, noi razand..
Era ieri, iti amintesti? Azi e altfel pentru ca fiecare zi e diferita, desi treci pe langa locuri cunoscute. Doar ca nu ti dai seama. Tu nu simti, tu nu stii, tu nu vrei, de ce?.. Eu stau aici cuminte si te privesc. Sunt doar un copil. Alerg desculta pe strazi, razand din cand in cand la o frunza ce imbratiseaza pamantul sau la albina asezata pe banca din colt.
Eu am rabdare atunci cand trebuie sa astept ceva special pentru ca nu vreau sa treaca pe langa mine doar asa, pur si simplu, intr o plimbare efemera.. Am ganduri, am multe ganduri ce viseaza cu ochii deschisi sub acelasi Soare melancolic al zilelor de primavara.
Cafeaua mea e dulce, a ta e la fel de dulce ca a mea si nici nu stiam ca o preferi asa. Tu te tot uiti la mine si ma faci sa zambesc. Ce ai vazut pe chipul meu? Pentru ca ochii mei cantau melodia ta preferata, ochilor tai.
Tu te joci mereu cu cuvinte si gesturi, tu ma imbratisezi si apoi te ascunzi mai multe zile la rand, doar ca sa desenezi. Tu habar n ai, fraierule! Te grabesti sa pleci si uiti sa lasi o floare sufletului meu nerabdator.
Imi vine sa te trag de parul ala cret si sa te arunc in nisip, in timp ce marea ne ar asculta povestea, amuzata..

Putini sunt cei care ar renunta la capriciile lor pentru confortul psihic al altcuiva... Pentru ca acest gest inseamna daruire, un infim sacrificiu, o usoara renuntare in favoarea celuilalt. Si oamenii sunt din ce in ce mai putin dispusi sa renunte la ceva. Oricat de insignifiant. Vor totul pentru ei. Pasandu-le prea putin de ce simte sau doreste celalalt. Traim intr-o lume mediocra, urata, rea, care ne dezumanizeaza incet si perpetuu. Iar noi lasam acest lucru sa se intample. Poate chiar ne place aceasta instrainare de problemele celuilalt... este mult mai comod. Daca mi-e teama de ceva mai mult, este sa nu imi mai pese intr-o zi de nimic...