Eu si tu. Tu si eu. Nu noi. Noi dar separati. Deci totusi, noi. Doi copii, un pat si o patura. Universul. Format din… noi.
Inainte. Cum era inainte sa fim ‚noi’? Eram tu. Si eu. La fel si patul. Si patura. Tu erai cu alta eu. Eu eram cu alt tu. In alt pat. Cu alta patura. Alta eu iti simtea atingerea fina a buzelor lipite de coapsa ei. Alt tu imi soptea dorinte dorite in soapta. Alta eu te iubea cum numai eu pot. Si ea putea. Pentru ca era o alta eu. Alt tu imi zambea cum imi zambesti doar tu. Si putea. Pentru ca era alt…tu. Alt pat. Alta patura. Peste alt tu. Alta eu. Alti noi. Alte tipete. Alte reprosuri. Alte imbratisari. Alte sarutari. Alte nopti nedormite. Alte trupuri lipite. Alte lacrimi uscate pe alti obraji. Alte soapte pierdute in alte urechi. Alte picioare arzand in alta smoala din alte suflete. Altele. Si totusi. Ale noastre. Particule din noi. In multi ‚alt tu’ si ‚alta eu’. Multi. Nenumarati. Formand acelasi ‚noi’. ‚Noi’-ul de la inceput. Da. Inainte am fost tot noi. Doar ca alti noi.
Dupa. Cum va fi dupa ce nu vom mai fi ,noi'? Voi fi cu alt tu. Iar tu cu alta eu. In alt pat sub alta patura. Alti noi. Aceiasi. Formand acelasi univers ca acum cand suntem noi. Si ca inainte. Cand eram 'alti noi'. Acelasi. Doar ca, altul.

Astăzi stelele mă dor iar mâinile-mi cer timp şi uitare.

Îmi plânge retina a dor.