Atunci când nu mai rămâne chiar, chiar nimic, atunci e totul.

Când sunt zdrobit chiar de tot, chiar, chiar de tot

orice urmă din mine disparută, sunt aici,

răsărit, cu paşii într-o altă lume

răsărit, împlinind o înviere

răsărit, nu renăscut, ci răsărit, cu corpul la fel ca înainte,

nou mai presus de cunoaşterea noului, viu mai presus de viaţă,

mândru mai presus de cea mai vagă idee ori alt gând despre mândrie,

trăind aici, unde n-a visat nimeni, nici n-a bănuit să fie viaţă,

aici, în cealaltă lume, încă terestru,

eu însumi, acelaşi ca înainte şi totuşi inexplicabil de nou."