Te-am iubit indiferent de vreme, doar că vremea a încetat să mai existe încă de când m-ai izbit de un zid uitat în afara timpului şi m-ai dezlipit de el abia după ce m-am scurs toată din mine. Ai repetat aceeaşi operaţiune de suficiente ori şi te-ai asigurat că tot ce s-a scurs din mine s-a transformat într-un obiect rece şi opac. Stau împachetată într-o doză de aluminiu, pregătită să intru în posesia Nimănui.

Au fost ierni în care am încetat să te mai caut în tine şi te-am căutat într-un pat cu o figurină din carton cu chip de om, dar nu am îndrăznit să i-o trag pe la spate pentru că muzica bună pe care o ascultam era de la tine, iar cărţile bune despre care-i tot povesteam îi erau străine.

Mai devreme s-a spart şi oglinda din baie, iar cioburile au tăiat şireturile care mă legau de tine.