Atunci când nu mai rămâne chiar, chiar nimic, atunci e totul.

Când sunt zdrobit chiar de tot, chiar, chiar de tot

orice urmă din mine disparută, sunt aici,

răsărit, cu paşii într-o altă lume

răsărit, împlinind o înviere

răsărit, nu renăscut, ci răsărit, cu corpul la fel ca înainte,

nou mai presus de cunoaşterea noului, viu mai presus de viaţă,

mândru mai presus de cea mai vagă idee ori alt gând despre mândrie,

trăind aici, unde n-a visat nimeni, nici n-a bănuit să fie viaţă,

aici, în cealaltă lume, încă terestru,

eu însumi, acelaşi ca înainte şi totuşi inexplicabil de nou."

Decembrie, ianuarie, martie, aprilie, mai ..sunt multe si nu stiu ce mi-a venit sa le numar. Mi-am amintit de datile in care ma sunai si-mi povesteai atatea. La sfarsit cand inchideai ramaneam nemiscata pe scaunel, cu gandul dus departe, incercand sa-mi formez in gand o idee, o singura idee a lucrurilor spuse de tine. Ramaneam mereu fixata pe un lucru, si nu-mi dadeam seama de ce. Sincera sa fiu, vocea ta n-a fost niciodata melodioasa dar mi se parea geniala. Ma sunai mereu, intotdeauna cand nu aveai ce face si ma intrebai pe mine ce fac si-ti raspundeam de cele mai multe ori sec, din repezeala pentru ca eram mult prea emotionata incat sa zic 'da fac aia, aia, aia si aia. Si mai faceam aia si aia si cealata daca nu ma sunai tu !', faceam decat 'aia'. Cateodata nu faceam 'aia', dar o spuneam ca sa nu-mi simti tremurul din glas si sa nu te tin 7 ore doar ca sa-ti explic ce fac. Si-am fost fericita, recunosc, am fost cea mai fericita !
Mi-a fost frica sa te sun azi, mi-a fost frica sa-ti dau iar peste vocea aceea groasa si peste vocabularul ala scurt pe care-l aplici atunci cand n-ai chef. Mi-ar fi placut sa ma mai suni din cand in cand, mi-ar fi placut sa ma lasi sa aduc lucrurile frumoase din trecut inapoi, nu sa ma tragi intotdeauna de mana in semn de 'lasa-le domne acolo, ce tot te bagi tu peste ele ?'. Daca m-ai fi lasat sa le aduc inapoi stiu sigur ca am fi putut fi fericiti iar, ca am fi fost ca inainte numai ca putin mai prafuiti din cauza timpului care trece pe langa noi. Sincera sa fiu, nu stiu daca m-ai vazut luptandu-ma pentru toate astea si nu stiu nici de ce m-ai pastrat pana acum. Am incercat sa-nteleg, desi stiu ca n-am sa reusesc ! Am sa las privirea-n jos si am sa-ti multumesc pentru tot ! O sa-ti dai seama poate mai tarziu, cat inseamna tot-ul pe care mi l-ai oferit.
Si acum pe bune inchide becul de pe hol si usa aia cand vi, ca se face frig !




P.S Scriu toate astea aici pentru ca stiu ca oamenii care ma citesc nu au niciun habar de cine sunt si cine esti. Ei stiu doar ca 'noi' inseamna 'noi', insa noi stim ca inseamna 'eu' si 'tu' !

Te simt in juru-mi ca un abur care-mi imbraca trupul tremurand si gol. Iti simt degetele lungi incalcindu-se in buclele-mi castanii, coborand si sugrumandu-mi gatul. Iti aud buricele degetelor fredonand cantecul de leagan al ochiilor mei si podul palmei presandu-mi buzele si inabusind sangele ce picura din crapaturile lor. Iti gust degetul aratator care-mi danseaza melancolic blues pe limba. Iti miros pieptul facand dragoste cu umerii mei si spatele puternic abandonandu-se stramtorii bratelor mele fragede. Iti vad genunchii incolaciti in jurul talie mele in timp ce ai mei iti strivesc cutia toracica culcati pe o parte. Te simt ca un abur cum intri prin gat in trupul meu, imi tai corzile vocale, imi gadili faringele, imi perforezi traheea si imi tasnesti prin sani. Apoi te transformi in apa si imi plangi pe pantece. Te desiri si te nasti mir pe altarul creatiei. Imi imbraci picioarele in arsura, imi mangai calcaiele sa te transformi in gheata.

pentru că e important să pleci atunci când simţi asta, plec. pentru că e important să iubeşti atunci când simţi asta, iubesc. pentru că e important să nu spui nimic atunci când simţi asta, tac. pentru că e important să zâmbeşti atunci când îţi zâmbeşte inima, zâmbesc. pentru că e important să ştii cine eşti, învăţ să mă descopăr. pentru că e important să ştii cine sunt oamenii care contează, îi caut. pentru că e important să spui întotdeauna adevărul, îl spun. pentru că e important să trăieşti acum şi nu în trecut sau în viitor, sunt aici. pentru că e important să nu-ţi pese de cuvintele grele pe care le mai aruncă alţii, nu-mi pasă. pentru că e important să faci diferenţa între prieteni şi străini, fac diferenţa. pentru că e important să ştii când e septembrie şi când e octombrie, am învăţat că octombrie e galben.

http://www.youtube.com/watch?v=6EYA_jAMXF4&list=QL&feature=BF