O prietena mi-a spus o teorie interesanta acum ceva timp, dar azi mi-am amintit de ea:
‘Femeile sunt ca merele, iar barbatii trebuie sa le culeaga. Doar ca ei nu le culeg pe cele bune, de ce sa se oboseasca daca le pot culege de jos pe cele cazute?! Iar cele din vârful pomului au impresia ca e ceva în neregula cu ele, dar de fapt ele sunt cele mai bune. Si o sa se gaseasca un barbat care sa se zgârâie de câteva crengute, sa ajunga si la ele.’runaway. :)
adevarul este ca nimeni nu face nimic pentru nimeni. suntem o natie de egoisti. când vine vorba sa renuntam la orgoliu pentru cel de lânga noi, noi în schimb ni-l marim. nu renuntam nici macar pentru noi însine, ajungem sa murim, în cel mai rau caz.. sa ramânem singuri.

Vine o perioada in viata fiecarui om.. cand se intreaba ce rost are el in viata asta, daca toti ne nastem si murim, cu ce scop am mai fost creati si asa mai departe. Imi place sa cred ca sunt doar un suflet ratacitor. Asta e scopul nostru de fapt.. sa fim fericiti si sa ii facem si pe altii fericiti. Si sa traim fiecare clipa ca si cum ar fi ultima.
Si mai vine o perioada in viata unui om cand se izoleaza de tot si de toti. Cand vrea numai sa ramana el cu sine insusi, cand nu mai are chef de nimic. Cred ca am raspunsul si la dilema asta: astenia de primavara. Azi e o zi perfecta. Ma simt mai bine (da, am fost racita, din nou), ploua, stau acasa si rontai seminte. Vine si Pastele.. tin post. Eu sunt in perioada aceea din primavara cand fac curat in sufletul meu, arunc la gunoi toate amintirile neplacute, vorbele spuse fara rost, pun toate lucrurile in ordine. Ma dezintoxic de tot ce a fost.