Intr-o cafenea, la ora unsprezece azi de dimineata, o stundenta la Litere isi savura cafeaua cu frisca, uitandu-se pe o carte pe care o primise de la o colega. Fara sa vrea, a auzit urmatoarele franturi din discutia din spatele ei:

-Se pare ca pana la urma, nu esti decat o poveste in capul meu, pusa pe repeat. Imi pare rau ca s-a ajuns la asta, dar trebuie sa recunosc ca este numai vina mea. De ce te uiti la mine cu ochii aia mari si goi? Stii bine ca am dreptate. A inceput usor, in principal pentru ca mi-era frica sa fiu singura si te-ai nascut in imaginatia mea ca cineva care statea acolo si-mi tinea mana cand plangeam. Dar tu nu ai venit la mine cu un nume si s-a ajuns la tragicul eveniment in care te-am denumit. Ma tem ca atunci s-a schimbat totul pentru ca acela a fost momentul in care, dandu-ti un nume am trait cu falsa impresie ca imi apartii. Nu a fost niciodata asa pentru ca oamenii nu apartin oamenilor chiar si in momentul in care isi pun benzi de metal pe degete si isi jura iubire vesnica. Asa cum tu nu mi-ai apartinut niciodata, nici eu nu ti-am apartinut tie, si am plecat.. Am plecat departe cu capul plin de vise, cautand sa intind mana si sa pot sa primesc ceva. Poate ca asta a fost problema de la inceput.. Am cautat sa imi apartina cineva, poate am cautat ceva permanent. Da, cred ca asta s-a intamplat.

O pauza de cateva minute, in care studentei i se pare ca fata plange. Dar aceasta isi reia tonul cu care a spus totul:

-Ti-am spus asta. Acum, ridica-te si pleaca. A fost numai vina mea pentru ca eu mi-am inchipuit ca tie iti pasa de inima mea pe care ai calcat de atatea ori. A fost numai vina mea pentru ca mi-am imaginat ceva ce n-o sa fie niciodata. Ridica-te. Pleaca.

Intr-adevar, baiatul s-a ridicat si a plecat, fara sa-si dea seama ca ceea ce a vrut fata sa spuna a fost: Arata-mi ca-ti pare rau, spune-mi ca ma iubesti.. Fa-ma sa raman aici, langa tine.

44.394425 26.135475

Into the light

Mi-ai rupt inima in bucatele mici, ai transformat-o in praf si ai suflat-o in aer.Mi-ai cuprins sufletul in mainile tale si te-ai jucat cu el, l-ai aruncat si din nou l-ai prins, si jocu asta a durat ceva timp.
Totul pana cand, desi inima mea era in aer iar sufletul meu oscila in nesiguranta, am inceput sa realizez ca jocul asta nu e defapt unul amuzant si ca TU esti cel care il controleaza, ca nu TU aveai inima si sufletul puse la bataie, ca TIE nu-ti pasa cine avea sa castige jocul...
Dar jocul nu s-a terminat si va veni o vreme cand EU il voi controla; si atunci tot EU voi stii cine il castiga.
Azi renunt, azi nu-mi pasa, azi nu regret si nu mai vreau sa pot ierta.

ii iubim

Pentru ca scriu poezii, cantece si carti dedicate noua.
Pentru ca niciodata nu ne inteleg, dar nu renunta la asta niciodata.
Pentru ca vad frumusetea in femei, cand femeile au incetat de mult timp sa vada vreo frumusete in ele insele.
Pentru ca pot reproduce ecuatii matematice si fizice lungi, complicate, machiavelice sau incredibile, dar pot sa ramana fara vreo solutie cand vine vorba de femei.
Pentru ca traiesc ca sa ne faca sa zambim.
Pentru ca nu le e niciodata frica de intuneric.
Pentru ca nu le pasa cum arata sau daca imbatranesc.
Pentru ca ne fac sa radem.
Pentru ca insista sa faca si sa repare lucruri pentru care nu au pregatire, cu increderea naiva a unui adolescent care stie de toate.
Pentru ca nu poarta si nu viseaza vreodata sa poarte tocuri.
Pentru ca spun povesti foarte frumos.
Pentru ca le e frica sa cheleasca.
Pentru ca intotdeauna stii ce gandesc si intotdeauna spun ce vor exact sa spuna.
Pentru ca cea mai mare frica a lor este sa nu fie un barbat adevarat, iar pentru aceasta trebuie sa se retraga din cand in cand.
Pentru ca abilitatea lor de a visa este probabil cea mai mare resursa de energie intacta de pe planeta.
Pentru ca fac mari eforturi sa ascunda, fara succes, ca sunt fragili si umani.
Pentru ca fie vorbesc prea mult, sau deloc.
Pentru ca intotdeauna isi termina mancarea din farfurie si sunt
recunoscatori pentru asta.
Pentru ca sunt intotdeauna capabili sa invete si sa se schimbe.
Pentru ca sunt exploratori si visatori de neintrecut.
Pentru ca ne pot privi in ochi si sa ne topeasca instantaneu.
Pentru ca vor sa fie omnivori ori asceti, razboinici sau amanti, artisti sau generali, dar nu fac compromisuri.
Pentru ca pentru ei nu exista niciodata prea multa adrenalina.
Pentru ca dupa toate intamplarile, nu pot trai fara noi, oricat de tare ar incerca.
Pentru ca sunt aproape de noi cand avem nevoie de ei.
Pentru ca curata semineul si duc afara gunoiul sau iti cara bagajul fara a te intreba macar.
Pentru ca sunt intr-adevar pe atat de simpli pe cat afirma ca sunt.
Pentru ca le plac lucrurile extreme si atunci cand ajung acolo, noi suntem gata sa-i prindem.
Pentru ca sunt destepti, tandri si puternici.
Pentru ca ii iubim, si doar un barbat ar gandi ca acest lucru necesita explicatie.

Ma gandesc ca daca pentru fiecare cuvant cu greutate am resimti o durere interna, lucrurile ar fi mult mai simple. Sa te coste si sa platesti pentru a spune un lucru cu adevarat important, cu o semnificatie de care esti sigur. Sa fii fortat sa iti alegi cu grija cuvintele. Sa fii sigur ca merita durerea, sa fii sigur ca altmineri n-ai reusi sa te faci inteles. Clasa injuraturilor, a reprosurilor, acuzele, juramintele, enunturile emfatice, laudele, amenintarile, toate clasele de cuvinte care pot distorsiona sensul a ceea ce noi simtim cu adevarat, sensul din sufletul nostru, orice disimulare cat de mica a fiintei noastre sa stea sub amenintarea durerii fizice.

Cel mai tare ar trebui sa ne doara atunci cand spunem "te iubesc".

T.Chirila

Ţi se pare tragic să pierzi lucrul pe care îl preţuieşti cel mai mult.Dar să-l câştigi,e o senzaţie pe care nu ai cum să o uiţi.Anul acesta mi-am dorit dragoste,poate sunt prea pretenţioasă,nu s-a întâmplat.Acum realizez că atunci când inima ţi se frânge,trebuie să te lupţi ca naiba ca să te asiguri că încă eşti în viaţă.

Pentru că eşti.

Şi durerea pe care o simţi e viaţa.Confuzia,frica şi nesiguranţa?Sunt acolo ca să-ţi reamintească că undeva,e ceva mai bun,iar pentru lucrul acela merită să lupţi.
Sunt aproximativ 6,826,500,000 de oameni în lume.Unii sunt speriaţi sau nesiguri,unii spun minciuni ca să facă faţă celorlalţi.Alţi pur şi simplu nu acceptă adevărul,sunt buni,răi.Aproape 7 miliarde de suflete.Iar câteodată...îţi trebuie decât unu.

pe tine nu te asemăn nimănui şi nu te încadrez nicăieri.tu depăşeşti tiparul.